Pentru parinti
27 views | +0 today
Follow
Your new post is loading...
Your new post is loading...
Scooped by Livia Dobrescu
Scoop.it!

Pedepsele

Disciplinarea copilului inseamna a-l invata sa aiba un comportament responsabil si sa se autocontroleze. Cu o disciplina adecvata si coerenta, copilul dumneavoastra va invata despre consecinte si isi va asuma responsabilitatea pentru propriile actiuni. Principalul scop este de a incuraja copilul sa invete sa-si dozeze atat sentimentele cat si comportamentul. Aceasta tehnica este denumita automonitorizare.

Disciplina recompenseaza copilul pentru comportamentul adecvat si il descurajeaza pe cel neadecvat, utilizand mijloace corecte si pozitive. Unii parinti cred ca disciplina inseamna pedeapsa fizica, cum ar fi lovirea, palmuirea sau abuzul verbal cum ar fi tipatul sau amenintarea copilului. Aceasta nu este disciplina.

 

 

Consecintele pedepsei fizice

Copiii invata din exemple. Numeroase studii au aratat ca modelele cu cea mai mare influenta din viata unui copil sunt chiar parintii sai. Este important ca parintii sa aiba un comportament exemplar pe care sa il urmeze si copiii lor. Folosind pedeapsa fizica sau provocand suferinte asupra unui copil pentru a-l opri sa nu se mai comporte incorect, copilul va intelege ca este bine sa rezolvam problemele prin violenta. Copiii invata cum se face acest lucru privindu-i pe parintii lor cum folosesc violenta fizica impotriva lor.

Alte probleme cauzate de violenta fizica includ:

Distrugerea relatiei pretioase dintre parinte-copilAfectarea demnitatii copilului, a respectului de sine, a stimei de sinePosibilitatea unei leziuni fizice sau psihologieDistrugerea simtului dreptatii si corectitudinii la copilEfecte pe termen lung – copilul poate deveni retras, temator sau sa aiba un comportament agresivCopilul poate evita pedeapsa fizica spunand minciuni.

 

 

Cauzele unui comportament neadecvat

Copiii au un comportament neadecvat din mai multe motive, si anume:Sunt prea mici ca sa stie ca anumite actiuni sunt de neacceptat.Sunt frustrati, nervosi sau suparati si nu au alta cale de a-si exprima sentimentele.Sunt presati de schimbarile majore din viata lor cum ar fi destramarea familiei, un nou membru in familie sau inceperea scolii.Lipsa atentiei din partea parintilorAu nevoie de un grad de independenta mai mare si se simt constransi.

 

( Articol preluat de pe internet )

more...
No comment yet.
Scooped by Livia Dobrescu
Scoop.it!

Importanta magneziului pentru copii

De ce este magneziul un mineral indispensabil pentru sănătatea ta? Aparent mai puţin important decât alte minerale, magneziul a devenit cel mai cercetat element din universul nutriţiei pentru proprietăţile sale vitale: este factor de creşetere (rol capital în procesele metabolice), sursa echilibrului nervos şi muscular (oligo-element care luptă împotriva oboselii, a stresului şi anxietăţii) şi important în formarea oaselor, a proteinelor şi a acizilor graşi.

 

Mai mult, magneziul este unul dintre cei mai eficienţi agenţi de neutralizare a plumbului, cadmiului şi a altor substanţe toxice, iar studiile arată că nivelul de plumb din organism creşte în fiecare an. 

 

Cei mai vulnerabili în faţa mediului înconjurător din ce în ce mai ostil sunt copiii- deficienţele de magneziu din timpul creşterii intensive pot duce la schimbări imprevizibile şi greu de controlat apoi (organice, de dezvoltare şi, mai ales, emoţionale şi comportamentale).

 

 “Mai mult de jumătate dintre copiii cu vârste între 7 şi 18 ani şi de asemenea 20% dintre preşcolari consumă prea puţin magneziu. Analizele au arătat că aceştia au o cantitate maimare de plumb în corp decat copiii care nu au deficienţe de magneziu”, a declarat medicul pediatru Jerzy Oleszkiewicz, din Polonia.         

 

Lipsa magneziului din organism este cauzată de regimul alimentar dezechilibrat, sucurile acidulate, alimentele semipreparate sau fast-food: adevărata plăcere culinară a copiilor care devin cu uşurinţă dependenţi de un astfel de stil de viaţă. 

 

Iar tu, în calitate de părinte, trebui să duci o adevărată luptă împotriva dorinţelor lui şi ulterior împotriva unui comportament dezechilibrat.

Dr. Jerzy Oleszkiewicz ne-a mărturisit că există tendinţa de a confunda tulburările de comportament ale copiilor generate de lipsa de magneziu din organism cu sindromul ADHD.

 

O eroare subtilă şi, totuşi, logică având în vedere că simptomele sunt foarte, foarte asemănătoare: dificultăţi de concentrare, nervozitate, probleme ale somnului, carii, oboseală, bâlbâială, dureri de creştere, tulburări ale viselor, ticuri sau chiar pierderi ale cunoştinţei.

 

Aşadar, înainte să iei în considerare diverse afecţiuni, cum ar fi ADHD, asigură-te că organismul copilului tău are magneziu în cantităţi suficiente, protejându-l astfel de impactul negativ al lipsei acestuia şi garantându-i copilului tău o viaţă frumoasă şi sănătoasă.

 

( Preluare de pe internet)

 

more...
No comment yet.
Scooped by Livia Dobrescu
Scoop.it!

Cum invata un copil cu ADHD?

Unul dintre factorii care afecteaza cel mai mult performanta scolara a copiilor este tulburarea de deficit de atentie si/sau hiperactivitate (ADD sau ADHD), care nu-i permite copilului sa se concentreze si sa-si controleze comportamentul.

 

Un copil cu ADHD poate fi predominant neatent, predominant hiperactiv sau se poate pozitiona oriunde intre cele doua “extreme”. In plus, ADHD-ul are, de obicei, si alte tulburari asociate, cum ar fi dificultatile specifice de invatare (scris, citit si calcul matematic). Pentru a veni in ajutorul copilului, este important intai sa fie foarte bine intelese nevoile si resursele cognitive ale sale prin observatie si evaluare.

Copilul cu ADHD are permanent nevoie de stimulare, asa cum fiintele vii au nevoie de oxigen. Daca nu i se ofera stimularea de care creierul lui are nevoie, copilul si-o creeaza singur. Astfel, comportamentul lui, deranjant pentru ceilalti, nu are, practic, o intentie rea in spate, ci pur si simplu vine dintr-o necesitate organica. In timp, fiind gresit interpretat si generand reactii pe masura din partea celorlalti, comportamentul copilului cu ADHD duce catre serioase tulburari afective, emotionale si de relationare sociala. Este ca un bumerang care se intoarce impotriva lui.

 

Abilitatile care ii lipsesc copilului cu ADHD (concentrare, organizare, planificare, control, inhibitie, monitorizare etc) sunt exact acele abilitati cerute la scoala si de aceea copilul capata o aversiune fata de orice activitate le implica, lipsindu-i, practic, motivatia de a invata. Orice activitate care presupune efort mental sustinut pe o perioada mai lunga de timp, intr-o sarcina putin interesanta, este un chin pentru copilul cu ADHD si va face orice sa o evite. El traieste “aici” si “acum” si orice perspectiva de termen lung este neinteresanta.

In plus, relatiile cu alte persoane implica, in general, trei pasi simpli: a asculta, a urmari directia sau sensul, a-ti astepta randul pentru a raspunde sau actiona. Daca un copil este capabil sa respecte aceasta “procedura”, va avea succes in interactiunile sale sociale. In cazul copilului cu ADHD insa, acesti pasi “simpli” sunt de fapt foarte complicati, solicitandu-i exact acele abilitati care ii lipsesc. Asfel, copilul este acuzat pe nedrept de colegi, parinti si cadre didactice pentru un comportament pe care, de fapt, nu il poate controla. Devine, treptat, frustrat, neinteles, furios. Aceasta frustrare este accentuata de faptul ca, de obicei, copilul cu ADHD are o inteligenta medie si peste medie si este constient de potentialul lui real.

 

Pentru a motiva copilul cu ADHD, este necesar sa adaptezi mediul de invatare la nevoile sale. A incerca numai sa “modifici” copilul, nu este suficient. Performanta si motivatia lui sunt influentate de trei factori majori:

Interesul sau pentru activitate,Dificultatea activitatii,Durata activitatii.

Astfel, copilul va reactiona bine la activitati atractive, stimulante, “colorate”, creative, care implica mai multe modalitati senzoriale (vaz, auz, pipait, miscare etc) si care au un continut cat mai concret si relevant pentru contextul sau de viata. De asemenea, lucrul in echipa este mult mai benefic decat cel individual.

Iata cateva sfaturi utile care pot ajuta copilul cu ADHD sa invete mai bine:

Crearea unui mediu de invatare predictibil, structuratLimitarea sau chiar eliminarea factorilor care pot sa ii distraga atentia (sunet, lumina, aglomeratie de obiecte, miscare etc)Stabilirea clara a regulilor, limitelor si asteptarilor; scrierea si postarea lor la loc vizibilOferirea de instructiuni simple, date pas cu pas, sucesiv si nu simultanImpartirea sarcinilor pe etape scurte, pauze deseAlternarea activitatilor interesante, stimulante, cu cele solicitante, plictisitoareIncurajari si laude pentru reusite “mici”, oferite pe locOferirea simultana de informatii verbale si vizuale (i se spune si i se deseneaza sau i se arata o poza, schema, etc)Invatarea strategiilor eficiente de invatare: luarea notitelor, sublinierea textelor, rezumarea continutului, organizarea schematica a informatiei, tehnici de memorare etcOferirea directa de suport in invatare (mediere) de catre o persoana specializata in tehnici de invatare mediate (tutor)

Fiecare copil are un profil unic al resurselor si vulnerabilitatilor sale cognitive, de aceea planul de educatie trebuie creat pentru a raspunde nevoilor lui specifice. Nu exista o singura solutie buna pentru toti copiii! De aceea, este necesar ca parintii sa coopereze permanent cu cadrele didactice si psihologul educational pentru construirea si adaptarea programului de invatare al copilului cu ADHD. Cu perseverenta si rabdare, copilul cu ADHD poate fi ajutat sa-si depaseasca limitele si sa-si atinga potentialul.

 

Monica Bolocan Psiholog clinician, scolar si educational www.psiholog-copii.ro

Psiholog specializat in evaluare si consiliere pentru dificultati de invatare/performanta scolara si probleme de comportament

 

 

more...
No comment yet.